Scriu de atâta vreme pe interneți încât ai crede că deja, la ce calitate au textele mele, e simplu să bați din taste. Uite că nu e. A fost vacanța asta în Turcia și aș avea de povestit o grămadă de lucruri, aș avea material de scris măcar 5-6 articole. Doar că nu iese… Surprinzător, că intro-ul ăla cu calul troian l-am perpelit în vreo 10 minute și eram optimist că vin și restul la fel de ușor. Nu e capodoperă dar nici nu am așteptări de așa ceva… În fine, ideea este că articolul ăsta despre Turcia nu se vrea scris. Cel puțin la momentul acesta. Că mă uit pri arhivă și din cele 23 de articole începute și neterminate, 20 au ca dată lunile de vară. Probabil că vara nu mi-e un aliat serios când vine vorba de scris. Unele dintre aceste sunt depășite de timp, nu mai au relevanță iar altele, probabil, mai la iarnă, o să reușesc să le mai salvez și să le public.
În altă dezordine de idei, lipsa de inspirație cred că are legătură cu starea asta de lene specifică sezonului cald. Chit că stau cu o bere în mână și am liniștea necesară pentru a presta ceva pe blog, nu-mi iese. Așa că, dacă așteptați ceva despre Turcia, mai așteptați să se răcorească…că acum nu-mi iese.
În caz că treceți peste rândurile astea, să nu plecați totuși cu mâna goală, zic să vă recomand un film despre călătorii. Un film în care apare și un tip cu o problemă similară cu a mea. Lipsa de inspirație. Este vorba despre filmul The Way, iar personajul despre care vă povesteam este interpretat de James Nesbitt, un scriitor irlandez care din lipsă de inspirație, plecase și el pe Camino să și-o caute. Aici și-a găsit și inspirația și un grup de prieteni. Deci, în caz că vă plictisiți, uitați un film bun la care să vă uitați. Filmul ăsta, o dramă în sinea lui, este un film pe care o să-l găsiți cam în toate topurile despre filmele de călătorie.