Văd tot mai des în jur dilema asta. Am o zi liberă, cu ce umplu ziua asta să nu se plictisească copilul? Ei bine, dacă aveți dileme legate de unde să mergeți o zi la munte pentru un traseu frumos care să nici nu solicite prea tare participanții, zic că ar merita o drumeție până la Refugiul Florei din Munții Baiului. Mai simplu de atât nici că se poate.
Teoretic, traseul ăsta este lăsat mai la coadă de pasionații de drumeții montane pentru că e prea aproape de București. Adică, plecarea în traseu se face de undeva de lângă Comarnic, de pe la Posada. Sunt mai multe opțiuni de traseu, cel mai folosit pare să fie cel cu plecare de la Muzeul Cinegetic Posada că-i mai aproape de gară sau, pentru cei ce vin să facă acest traseu cu mașina, există parcarea de la Muzeul Cinegetic. Inițial așa aveam și noi în plan, să urcăm spre Refugiul Florei tot de la Muzeul Cinegetic…dar ne-am sucit și am parcat pe unul dintre cele două drumuri forestiere de lângă Valea Florei.
Așa cum ziceam, e un traseu cu un grad scăzut de dificultate și poate fi parcurs de oricine indiferent de condiția fizică sau experiență. Cu excepția unei porțiuni mai pieptișe restul traseului este ca o plimbare prin pădure doar că ușor la deal. Asta doar pentru că refugiul Florei este situat la o altitudine de vreo 1180 m. Și se pleacă din Posada, de la o altitudine de aproximativ 700 m de unde reiese o diferență de nivel de vreo 480 m. Dar cum am zis, nu-i greu și peisajele sunt mișto.
Ideea este că deși este un traseu ușor de făcut cu copiii. este necesar un minim de echipament. Bocanci, haine de ploaie și eventual bețe de tură dacă nu vrei să folosești un băț cules din pădure. Zic asta pentru că pe bucata de forestier unde urcarea este mai abruptă, pentru că fusese o ploaie cu o zi înainte se formase ceva noroi destul de alunecos. dar ne-am descurcat eroic…
Durata traseului din Posada la Refugiul Florei este după posibilități ca să zic așa. În medie durează undeva în jur de o oră jumătate. Noi ne-am coit, că nu ne grăbeam nicăieri… am făcut picnic, am făcut poze, iar la coborâre am cules și leurdă. Asta așa, că v-am zis, era strict plimbare.
Despre Refugiul Florei ce să zic…este un refugiu mișto, când am ajuns noi acolo mai erau câțiva tineri care dormiseră în refugiu și se pregăteau să coboare. Nu am intrat în refugiu, am stat pe pridvorul refugiului, am făcut un ceai, o cafea și după vreo 3 ore în care fetele s-au jucat pe pajiștea de la refugiul Florei am pornit spre mașină că parcă ne pândea o ploaie. Ne-a ocolit de data asta…
Coborârea de la Refugiul Florei se poate face pe mai multe variante dar toate au un timp relativ similar…în jur de 45 minute. Concluzia este că e mișto traseul ăsta și parcă, cânva la toamnă, aș mai încerca să-l fac odată. Tot așa, într-o zi când nu voi avea aceiași dilemă…ce traseu să fac cu copii pe munte.
Și dacă tot ați ajuns până aici cu lectura, plimbarea asta de o zi prin pădure m-a dus cu gândul la o carte care mi-a plăcut foarte mult și chiar am tot recomandat-o de fiecare dată când am avut ocazia. Cartea este scrisă de Bill Bryson și se numește fix așa… O plimbare în pădure.
Iar de final, pentru ce ce vor mai mult de la acest traseu, se poate face o extensie a traseului spre Culmea Zamorei…ceea ce presupune că traseul se lungește spre 7 ore. Dar na, dacă vrei doar un traseu ușor te limitezi la traseul Posada-Refugiul Florei.