Duminică, pe motiv că nu aș fi vrut să ratez alegerile, nu aveam un plan de plecat foarte departe de casă. Teoretic planul era să mergem la țară, să mai face una alta, să montez trambulina fetelor, să întind noul cort să-mi fac o idee pe ce am dat o gălăgie de bani. Chestii.. N-a fost să fie că a intervenit ceva probleme de sănătate printre nepoți și am stat departe. Salvarea a venit de la un prieten. M-a sunat ăsta și mi-a zis că duminică ei au în plan să meargă pe Neajlov, la un grătar, o bălăceală, o plimbare cu caiacul pe Neajlov. Și m-am dus…
Și așa am descoperit locul ăsta forte mișto din lunca Neajlovului. Aproape de București, curat, liniștit. Am ajuns acolo în jur de ora 11. Nu eram singuri, am găsit deja pe acolo pe unii cu rulota, mai era un grup ce campase acolo cu cortul, mai erau împrăștiți pe malul apei din loc în loc alți amatori de ieșit la iarbă verde. Până au ajuns și prietenii mei, mi-am făcut jumătate din treabă. Adică am instalat noul cort pentru că în cel de 4 persoane de la Decathlon nu mai aveam loc. Mă rog, loc aveam că e cort de 4 persoane..confortul începuse să lipsească.
Cumva, soarta, ca să zic așa, au făcut ca eu să cresc cu două gârle. Cu Neajlovul și cu cel mai important afluent al său, Dâmbovnicul. Era mișto, mergeam la scăldat, la pescuit. Apoi le-am ignorat. Nu erau wow pe vremea aia, erau destul de murdare că se deversau diverse în ele. Țin minte că într-o vreme în Dâmbovnic nici broaște nu mai trăiau, atât de poluat era râul. Apoi s-au schimbat vremurile, a scăzut poluarea, luncile și zăvoaiele au fost lăsate în pace și natura și-a văzut de treabă. Și e foarte mișto. În fine, ideea este că după foarte mulți ani, anul ăsta am dat iar cu ochii de Neajlov. Odată, acum vreo lună de zile la Bulbucata unde am rămas surprins de cât de mișto este zăvoiul de pe malul Neajlovului și a doua oară ieri, la Singureni.
Nu e musai un loc în care să mergi săptămânal, că mai sunt locuri de văzut în țara asta însă, din când în când, pentru un grătar și o socializare e foarte bine. Altfel, zona destul de populară pentru pasionații de caiace. Pe lângă caiacele prietenului meu, cât am stat noi pe Neajlov au mai apărut vreo 5-6 caiace. Unii și-au dat drumul cu caiacele pe Neajlov de unde eram noi, vreo doi au venit din amonte și un tip vâslea la deal. Nu știu dacă e chiar wow să te dai cu caiacul pe Neajlov…dar pare că e ok, că altfel nu ar fi fost atâția oameni.
Concluzia de final ar fi că locul ăsta, Singureni, e foarte mișto de ieșit la un gratărel și o relaxare de juma de zi. Probail, cândva, în viitor o să mai merg. Ziua s-a terminat în Călugăreni la o înghețată…