Continuitate, averi, generații…

Cumva, noi, ca nație am fost mai mereu în urma timpului. Lucrul ăsta ne-a permis ca în anumite momente în care istoria și timpul ne-au ignorat să facem niște salturi impresionante. Da, încă avem concetățeni ce ne trag în jos, avem politicieni corupți, avem…de toate. Cu toate acestea, cel puțin la suprafață ne-am aliniat cu retul lumii. Mai avem de recuperat dar ne trebuie ce n-am avut mereu. Timp. Și când zic de timp mă uit la ce se întâmplă prin alte țări. Țările astea la care ne uităm noi lung au avut oportunitatea și norocul, de ce nu, să poată să-și transfere agoniseala de la o generație la alta ceeia ce la noi nu s-a putut. Pentru că ce să vezi, când am scos și noi capul puțin au venit comuniștii și lanțul s-a rupt. Da, s-au retrocedat câte ceva și pe la noi dar dacă aduni anii de comunism și pe ăia de tranziție, vei dedea că lipsesc niște generații care ar fi contribuit din plin atât la capitolul social cât și la cel economic. Pentru că se știe… fiecare generație este mai bună decât anterioară. Și lucrul ăsta contează al draqu de mult când ai un cheag.

Cred că ar fi mult de vorbit și de povestit pe tema asta însă, dacă ar fi să facem un scurt rezumat acesta s-ar rezuma la cetățeni mai bogați, educație mai ridicată, țară mai decentă. Da, e posibil să nu mai fi fost aceiași oameni, să ne confruntăm cu niște probleme de care acum facem mișto, că drepturi, că rețineri de la aspune ce gîndim, că woke și alte rahaturi din astea ce pe la noi n-au intrat încă. Dar oricum, cred că am fi fost mult mai bine.

Revenind la problema noastră, nu știu dacă e musai cel mai bun exemplu. Dar de la el am pornit ideea articolului de azi. Mai exact, după ce am scris articolul cu gările mi-am adus aminte că după ce am ieșit din gara din Milano am fost să mâncăm într-un restaurant de lângă gară. Caffe Panzera. E, aveau ăștia un afiș acolo în care ne anunțau că restaurantul respectiv este funcțional de prin 1931. Adică, niște generații au muncit și au făcut bani de pe urma restaurantului ăsta. Cam asta văd eu a fi o diferență între noi și restul lumii…continuitatea.

Lasă un comentariu