Nu am mai scris de multă vreme nimic pe aici dar tura asta de o zi în Munții Ciucaș trebuie musai să o pun aici că are prea multă însemnătate. Cel puțin pentru mine, asta așa, că a fost o tură clasică de trekking după foarte multă vreme. Dacă nu m-ar durea încă toate, aș zice chiar că a fost o tură ca în tinerețe :)) . Dar să n-o mai lungesc, că nu e de cauciuc…
Traseul parcurs a fost unul mai puțin bătut de lume, pentru că puhoiul merge cu mașina până la Muntele Roșu și urcă pe deal de acolo. Deci, cumva am avut parte de un traseu mai puțin călcat din masivul Ciucaș. Am urcat pe traseul Valea Stânii – Creasta Zăganului – Vârful Gropșoarele și am coborât prin Șaua Gropșoarele – Curmătura Stânii – Cheile Văii Stânii.
Tura asta a venit total pe neașteptate, aveam în plan ca week-end-ul să fie unul cu mare, chiar am pus niște oameni pe drumuri și i-am trimis singuri la Krapeț și noi nu am mai ajuns că au intervenit niște probleme. Teoretic, oamenii ăștia nu ne-au înjurat prea tare, practic…sunt niște diplomați :)). În fine, sâmbătă seara, pe la ora 9 ne-am hotărât să ne alăturăm găștii ce avea deja programată tura de o zi în Ciucaș.
În condițiile în care nu mai am antrenamentul de odinioară și pe lângă rucsac am mai cărat și burta, cea mai tristă parte a traseului a fost așa cum era de așteptat, prima parte. Aia cu urcatul prin pădure spre creste… Dar m-am descurcat și tot efortul a fost răsplătit cu vârf și îndesat, am avut ce admira. Că Ciucașul e spectaculos, e plin de flori în perioada asta, și ca să compenseze efortul, ai niște panorame de văzut… Altfel, traseul nu este unul tehnic, e de anduranță dar nu te cocoșează. Cel mai înalt punct de pe traseu a fost Vârful Gropșoarele, 1883 m, al doilea vârf al masivului.
Deși ideea de creastă, de altitudine este una care te-ar face să te gândești că acolo vei găsi cea mai mișto parte a traseului mie mi-a plăcut cel mai mult bucata de coborâre prin Cheile Văii Stânii. Pe bucata asta am rămas puțin în urma grupului și m-am adâncit în poveștile mele fantasy. Și a fost tare mișto senzația mai ales că pe final, a sosit într-un final și ploaia anunțată de toate site-urile meteo. N-a fost mare ploaie, am pus pelerina doar pentru vreo 10 minute asta așa că mai mult pica apă din copaci decât din cer dar a fost suficient cât să contribuie la transpunerea mea în scenariul amintit mai sus. Altfel, vremea de care am avut parte în tura din Ciucaș, în ciuda prognozei meteo anunțate, a fost ideală. Ușor înorat, cald doar cât să nu-ți dai duhul și câțiva stropi de ploaie. Ca idee, dacă vreți să faceți acest traseu ar trebui să vă luați apă cu voi pentru că primul izvor de unde puteți alimenta este deabia spre Curmătura Stînii.
Dincolo de faptul că a fost o tură foarte reușită care mi-a plăcut, concluzia finală după tura asta în Ciucaș este că trebuie să-mi cumpăr o pereche nouă de bocanci. Cumva, nu-mi explic cum, am crescut cu un număr la picior și pentru confort pe munte, trebuie să ai bocanci comozi.
Cam asta a fost tura din Ciucaș. Mi-a plăcut mult și, cumva mi-a readus și cheful de scris așa că există riscul să mai public câte ceva în perioada următoare.