Nu știu de ce sau cum se va ajunge la asta dar, cândva, în viitor, va fi tot mai greu să călătorești la distanțe mari. Că vor fi banii, că comoditatea, că vor fi normele europene de poluare, că războaie sau alte interdicții, într-o zi ne vom trezi legați de glie. D-aia zic că dacă tot poți, du-te acum până unde vezi cu ochii și până unde-ți ajung banii. Că nu se știe ce va fi și e păcat să nu-ți lărgești orizontul. Altfel, dacă ar fi după mine, dacă aș avea suficient de mulți bani, aș sta pe acasă doar așa, de sity break. Peste tot m-aș duce…Chiar și în India sau Bangladeș.. Dar nu toți sunt ca mine.
Mai sunt și oameni care, din comoditate sau din alte motive știute doar de ei, preferă să rămână în ligheanul lor. Asta cu „navigat în ligheanul tău” este din Toate pânzele sus. Era un dialog între Anton Lupan și Gherasim în care visătorul căpitan îi explica pragmaticului cârmaci cum e cu Țara de Foc. Anton Lupan încerca să-i explice că nu poți compara o călătorie de la Stambul la Pireu cu o traversare a Atlanticului. Și-i zicea ăstuia că pe mulți îi sperie asta și de aia sunt puțini care se încumetă la așa ceva și preferă să stea să navigheze în ligheanul lor.
E, asta cu du-te boss că ești tânăr și poți, am tot predicat-o. Dar cumva n-am reușit să fiu convingător. La o bere, acu ceva săptămâni, discutam despre planurile de vacanță pe anul ăsta. Eu ieșeam puțin din ligheanul meu, ceilalți doi companioni, o ardeau 5 nopți la Olimp… aci, în ligheanul nostru. Dar pe bani mulți. N-au reușit să mă convingă că e ok, că raportul calitate/preț, că condițiile de cazare, că mica plajă privată pe care o are hotelul face banii. Dar nici eu pe ei… Deși, le-am găsit chestii similare prin Grecia, Bulgaria la aceiași bani dar 7 nopți. Și nu poți compara în accepțiunea mea 5 stele în Olimp cu o trei margarete s-au cum și-or cataloga grecii pensiunile lor. N-ai cum, că pentru mine vacanța e mai mult decât gresia și piscina de la hotel. E vorba de peisaje, de atmosferă, de mood-ul ăla în care intri odată ce ai ieșit din casă. În fine, ideea este că la ceva distanță de la discuția cu cei doi, zilele astea am avut o nouă discuție cu unul dintre ei și cu un alt tip. Și na, la momentul ăsta te cam învârți în jurul vacanțelor cu discuțiile. Și tipul asta cică merge în Grecia. Cazare mai ieftină decât dă celălalt la Olimp și stă o săptămână. Nu m-am mai băgat prea adânc în discuție, rezervările erau făcute de toată lumea. Dar ideea este că am simțit ceva regret din partea celui care a ales Olimpul nostru…Că i-a arătat celălalt niște poze din Lefkada și parcă, parcă omul nostru ar fi tentat să iasă din ligheanul lui. Poate la anu…
Altfel, rămân la părerea mea. Dacă ai posibilități, chiar și limitate, încearcă să mergi dincolo de granițe…Vei fi surprins că există o lume și dincolo. Posibil chiar să înceapă să-ți placă și cu siguranță vei fi mai câștigat decât dacă rămâi aici printre ai tăi. Iar la bani, cu siguranță în multe locuri vei ieși mai ieftin decât în România. Dar nu e vorba musai de bani, e vorba despre faptul că vezi și afli lucruri noi.
Colegii au impresia că eu călătoresc pe bani mulți, tocmai le-am arătat în Septembrie că merg să vizitez iar Garda, 850 lei zborul tur-retur 3 persoane, 300 euro cazare 5 nopți 🙂
Însă, da, devine tot mai greu să călătorești, anii trecuți călătoream și mai avem back-up, acum mă cam duc la limite. Barcelona și imediat Florența după m-au cam rupt anul ăsta