Toată viața în vacanță

Mda, asta ar fi o treabă. Cred că toți cei care se visează câștigători la loto au asta în plan. Să călătorească, să viziteze, să trăiască toată viața ca într-o vacanță nesfârșită. Ce să zic, Doamne ajută, că mai pun și eu uneori câte un bilet :)). Altfel, titlul articolului de azi vine de pe un grup de educație financiară și d-aia zic că voi citi acolo niște răspunsuri interesante. Momentan fac acest intro și apoi mă pun să citesc comentariile…că sunt vreo 70 momentan.

În altă ordine de idei, mă gândesc că dacă nu ai măcar 80% din veniturile actuale, cred că o să fie o vacanță tristă. Dar hai să merg să citesc cum văd niște români cu educație financiară peste medie provocarea asta cu viața trăită ca o vacanță continuă. Mai dau cu copy paste, mai completez pe parcurs…

Mda, primele comentarii sunt platitudini din categoria ce bine ar fi dacă. Apoi, am dat despre un comentariu bun, bun de tot.

Am avut un mentor la un moment dat mai pe partea asta spirituala si imi spunea, mai in gluma, mai in serios ca „a primit permisiunea ca in viata asta sa fie in vacanta „. In practica avea tot felul de mosteniri care ii veneau de la bunici, matusi, parinti etc. … mai treceau 1-2 ani mai se termina un proces (avea ceva procese cu retrocedari din perioada comunista pentru proprietati confiscate) si mai primea cateva hectare pe care le vindea.

Așa tati, păi să tot trăiești așa. Chiar cunosc un astfel de tip. Nu vreau să-i dau numele, da e plecat de aproape un an de zile, acu e prin Noua Zeelandă. Dar, pe lângă moșteniri și alte chestiuni tipul este destul de calculat și mai are un alt mare avantaj. E singur, nu are obligații familiale.

Mergem mai departe, să vedem ce zic oamenii ăștia despre viața trăită ca o vacanță.

Deci sa dorm la hotel ( scump), prefer acasa, sa mananc zilnic la restaurant, ( interesant), sa nu merg la serviciu (yeeey), nu m-as plange. O singura intrebare am: copiii au primit tema de vacanta?

Cum ziceam mai sus, trăiești viața ca în vacanță dar ce faci cu copiii? Că nu poți să-i ții doar la școala vieți, au și ei nevoie de o diplomă, de socializare, de prieteni. Că dacă stai după ei cât fac școală… nu mai e chiar vacanță.

Păza că am găsit și un răspuns profund… De două ori am încercat să-l citesc și n-am înțeles ce a vrut să zică autorul. Dar pare mulțumit, cică e în vacanță tot timpul…

Cred că substratul întrebării e de fapt cum să-ți organizezi viața ca să ai sentimentul că ești într-o vacanță continuă. Eu trăiesc din ceea ce îmi place să fac și slavă domnului, ceea ce fac eu e diversificat și atipic cumva și nici măcar nu pot spune că am vacanțe. Adică am, dar nu în sensul acceptat de mulți. Dar cred că asta nu se potrivește pentru orice etapă a vieții. Apoi e nevoie de un drum de autocunoaștere pentru că mulți de fapt nici nu știu ce le place sau ce le aduce bucurie.

Eu da, deși muncesc nonstop, de luni până luni, mă simt ca în concediu. Vorbesc de faptul că am un mindset că nimic, în afară de moarte și boli, nu-mi poate tulbura zenul. Dar pentru asta drumul a fost lung. În același timp nevoile mele sunt minimaliste și atunci dorințele nici nu mă încurcă, nici nu mă ajută . Vacanțele mele sunt pe Camino unde cheltui într-o lună cât alții în 4 zile în vacanță și deși am posibilități, am aceeași mașină de 14 ani, dar consumă 4.5 l/100km și are o întreținere cu buget mic. În șifonier întră ceva doar dacă iese ceva. Și toată viața mea continuă pe linia asta. Deci da, eu mă simt ca într-o vacanță. Iubesc atât de mult să muncesc, să aduc ceva bun în viața oamenilor încât casa e pentru mine doar locul unde dorm, pentru că în rest sunt doar outdoor. De asta nici nu îmi trebuie casă. 

Mda, mai avem profunzimi din astea generalizate. Omul întreba cum ar fi viața trăită ca o vacanță și lumea, că așa e lumea, generalizeză. Fratele meleu, era vorba despre tine…restul lumii…la muncă. deci,

Dacã am fi intr o vacantã permanentã, am deveni mai lenesi, mai neproductivi, neeficienti! De ce zic asta? Pentru cã omul, tot ce a realizat ca specie pânã acum, a facut o din nevoie, din necesitate, din provocare! Evolutia noastrã depinde constant de acea cãutare de mai bine Sau de o greutate apãrutã si pus neuronii la lucru ca sã fie solutionatã acea provocare! In final, dacã am fi primit totul pe tavã, e demonstrat deplin cã la prima provocare am fi clacat! Dacã ne am fi multumit cu lumânarea, nu mai inventam becul…si tot asa! Viata e o constantã provocare tocmai pentru a deveni mai puternic, mai ambitiosi si mai increzãtori in noi!

Mdea, cam tristuțe viziunile educaților financiar cu privire la subiect dar pot să înțeleg, nici eu nu cred că m-am gândit vreodată suficient de profund la subiectul acesta. Poate și unde sunt relativ mulțumit și, chiar și Bucureștiul ăsta aglomerat și vai mama lui, chiar atunci când sunt la muncă, îl privesc în mare cu ochi de turist.

Eu vad doar 2 variante de raspuns aici

1. Aia care vad vacanta ca un “nefacut nimic fortat” (si bineinteles ca o sa ii plictiseasca ideea) si

2. Aia care vad vacanta ca “in sfarsit am timp sa fac orice am chef” (deci nu au cum sa se plictiseasca – viata asta are prea multe de oferit) Deci concluzia, si raspunsul la intrebare: cine reuseste sa isi traiasca viata cum doreste e intr-o vacanta continua.

Ps. Daca mergi in vacanta sa te plictisesti si sa vrei sa te intorci, cred ca ai nevoie de un mic proces de constiinta si sa iti reevaluezi deciziile