Știu că Google te urmărește, știu că Facebook, Twitter și alte aplicații fac același lucru dar, în afară de ceva spam comercial care ce e drept uneori poate fi agasant, altă amenințare din partea faptului că ăștia adună date despre obiceiuri personale eu nu am sesizat. Or fi prea subliminali…sau încă nu au adunat date suficiente despre mine. În fine, pentru că am câțiva prieteni ce nu vor să știe Google și alte AI-uri despre ei, zilele trecute am postat pe Twitter cronologia locațiilor din luna august. Că da, am fost în vacanță, am utilizat Google Maps pentru navigare, pentru informare. Uneori chiar mai postez și review-uri la diverse locații dar nu dau pe afară cu activitatea asta.
În fine, ideea este că discuția s-a dus spre zona în care unul dintre prieteni a punctat faptul că el și-a oprit geolocația în luna august. Nu știu de ce, poate pentru a nu-l mai urmări Google și cică ar fi călătorit old school, cu hartă clasică de hârtie. Ideea este că înainte de discuția asta postase omul, tot pe Twitter, o poză cu mașina la o revizie post – vacanță în care se vedea navigatorul de bord deschis. :)) Nu știu ce să zic, că degeaba ții tu geolocația închisă, degeaba ai conturi false pe toate rețelele dacă în familie ai cel puțin un membru care are conturi reale și din când în când mai dă câte un check–in prin diferite locații. Păi nu te miroase google și AI-ul? Asta așa, că altfel e știut că și dacă oprești geolocația cât te vânturi tu dintr-un loc în altul, google tot te dibuie. Iar despre alte entități…noi să fim sănătoși.
Plecând de la premisa că nimic nu e gratis pe lumea asta, faptul că Google „vinde” mai departe la diverși comercianți o posibilă acțiune a ta, că nu-ți bagă mâna în buzunar și nici nu te obligă să cumperi produsul X, zic că e un preț echitabil față de ce oferă. Ce va fi în viitor și unde se va ajunge cu aceste urmăriri e greu de spus. Poate că singurul lucru negativ la momentul acesta este faptul că mulți dintre semenii noștri, din cauza tehnologiei nu mai sunt în stare să aprindă un foc sau, că tot fu cu harta de hârtie a prietenului, dacă le pui o hartă în brațe se uită la ea ca la felul 14.
În altă ordine de idei, acum ceva vreme mă întreba soția cum era înainte de google maps, waze și GPS. Cum călătoream, cum dovedeam câte un road trip prin locuri necunoscute. I-am explicat că în anumite călătorii mai lungi întindeai harta pe capotă și vedeai pe unde ești și unde trebuie să ajungi. Altfel, înainte de a porni la drumu făceai itinerariul. Pentru a simplifica lucrurile, treceai pe o hârtie punctele cheie ale călătoriei…Mergi spre Bacău până la Adjud unde trebuie să faci stânga spre Gheorghe Gheorghiu Dej…și de acolo o iei spre Târgu Ocna.. La ieșire din Târgu Ocna ar trebui să găsești un indicator la stânga care te duce la Slănic Moldova. Dacă mai ratai un indicator, mai întrebai pe unu sau pe altu…Uneori te mai întorceai din drum, alteori găseai altceva decât aveai în plan când ai plecat de acasă.
