Experiența culinară este unul dintre motivele pentru care oamenii pleacă în vacanță. Dincolo de peisaje, de condițiile de cazare, de obiective vizitate, mâncarea este parte importantă a călătoriei. Pentru că suntem muritori de rând și nu musai gurmanzi care se dau în vânt după stele Micheline sau după restaurantele lui Salt Bae, pe lânga pizza clasică pe care o poți găsi cam peste tot în lume, încercăm și mâncărurile tradiționale specifice zonei respective. Uneori te păcălești, alteori se putea mai bine dar sunt și momente memorabile. Astazi tocmai despre asta vreau să scriu, despre momentele alea în care, odată așezat la masă nu au mai contat banii, nu a mai contat locul. Despre momentele alea în care se putea sfârși lumea dar nu ți-ar mai fi păsat. Ai fi spus, asta e… m-am simțit „rege”.
Înainte să mă apuc de scris acest articol am remeorat cu apă în gură momentele în care am savurat pe deplin o masă în care porceala ar fi caracterizarea principală dar mai degrabă a ieșit o experiență exact așa cum am zis în paragraful de mai sus. O masă după care nimic nu ar mai fi contat, un festin culinar care te-ar fi împlinit, un moment de neuitat. Și concluzia a fost că prima oară când am experimentat această senzație a fost acum niște ani în Turcia. Mai exact în orașul Bergama, la o tavernă din aia de colțul străzii într-o piață ce semăna mai degrabă a autogară ținând cont de numărul mare de microbuze și autobuze care veneau, plecau sau staționau în zonă. Cred că noi am fost singurii străini ce s-au așezat la masă în bomba respectivă, pentru că așa arăta. Atât de turistică era taverna :)) Deși în Bergama există o stradă principală cu multe baruri și restaurante foarte atrăgătoare pentru turist, din experiențele plăcute avute și în alte rânduri în care am ales pitorescul în detrimentul esteticului, și pe motiv de pasionat de pitoresc, am ales să mâncăm la taverna asta care se vedea de la o poștă că este frecventată doar de localnici. Marele avantaj în momentele în care alegi să mănânci în locul în care clienții sunt în marea lor majoritate localnici sunt două ca să zic așa. Mănânânci bun, pentru că oamenii nu-și permit să piardă clientul local. Mănânci ieftin pentru că există concurență. Și trei, că așa au ieșit, când e vorba de comerț și de industria ospitalității, turcul este rege.
Din păcate la momentul acela nici măcar nu-mi trecea prin minte că o să mă apuc de scris bloguri așa că pozele de la festinul de la Bergama sunt puține. Dar pot să spun cu mâna pe inimă că acolo a fost locul în care m-am simțit ca un rege din momentul în care m-am așezat la masă și până am înghițit ultima bucățică din kunefele ăsta de mai jos. Apoi au început regretele…că nu mai intră, că trebuie să plecăm mai departe.
Nu știu cum să o spun, nu am mâncat acolo ceva feluri de mâncare nemaivăzute, am mers pe clasic. Lachmacun, pide, o supă de linte, câteva gozleme ceaiuri și cafele. Cum ziceam, nimic ieșit din comun dar, cel mai probail, pe lângă gustul mâncării, înconjurați doar de turci, în zumzetul de furnicar al pieții, pe o terasă de pe un colț de strădă prăfuită, la o masă cu mușama pe care trona un borcan imens cu murături, cumva, am fost într-un alt timp. Dacă îl mai pun la socoteală și pe turcul care ne-a servit cu atât de multă bunăvoință cred că așa am ajuns să trăiesc o așa experiență.
Nu știu cât am reușit să surprind din momentul acela, au trecut mai bine de zece ani de atunci însă, dacă încă mai am în minte acele trăiri după atâta vreme vă imaginați cât de mișto a fost atunci. Pentru astfel de momente călătorim. Momente și experiențe memorabile de care să-ți aduci aminte peste ani.
Altfel, dacă aveți drum prin Turcia, în special cei ce merg cu mașina spe Kusadasi, nu ocoliți orașul Bergama. Este un oraș frumos, puteți vizita ruinele antice de la Asclepion, Basilica Roșie și vă puteți plimba câteva ore pe străduțele orașului. Cel mai probabil, cândva în viitorul nu foarte îndepărtat o să revin cu un articol despre orașul Bergama. Oricum, dacă aveți drum prin zonă, nu evitați…vizitați orașul ăsta, merită.
Eu nici acum, dupa ce scriu pe blog de travel, nu prea fac poze la mancare. Dar nu stiu, la mine daca e ceva combinat cu carne… poate sa fie OK.
Probabil cel mai bine am mancat in… Germania, la ceva carciuma de fite, anul trecut. Tot acolo cea mai mare teapa, de fiță. Altfel, local a fost bine și prin Sevilla.
Poate ar trebui să te apuci să pozezi și potolul…că am văzut că se poartă :)) În principiu, cam evit chestiile de fitze, recomandările populare și prefer, dacă am ocazia, să mă pun la o cârciumă de localnici. Din mai multe motive.
Stai ca nu dau din buzunar la d-astea. In principiu, brandurile ne duc acolo, cica pentru experienta. Acum, la Frankfurt, ne-am dus la 5 Guys sa ne saturam. Atat de bun a fost :))
Si eu tot pe low cost, cu localnici sunt. Si… din ce am observat, mai toata lumea este asa.