Prea mulți urși pe Transfăgărășan

Week-end-ul ce tocmai a devenit istorie am fost cu gașca pe la Vidraru. Ne-am cazat la o pensiune în Căpățâneni, am serbat 20 de ani de club montan. A fost ca pe vremuri…dar cu copiii după noi. Altfel, dacă seara ne-am ținut până pe la 2-3 dimineața la povești, cântări la chitară și depănat amintiri, ziua de sâmbătă a fost pentru drumeție. Cei fără copii s-au aventurat până spre creste, la zăpadă și la ploaie. Că pe ei i-a și plouat. Noi, moșii cu plozi, ne-am limitat la o plimbare cu vaporașul pe lacul Vidraru și mai apoi ne-am proptit la un picnic improvizat pe Platoul Moliviș. Vremea a fost ideală până pe la ora 14 când ne-a pus ploaia pe fugă. Și ne-am întors la pensiune pentru masă, sărbăutorit și pentru dat din zongoră. Dar despre asta, altă dată…

Momentan vreau să zic că zona aia e plină de urși. Urși de toate vârstele. Primul urs a fost înainte de barajul Vidraru, doar ce începeai să urci pe Transfăgărășan. Și hop ursu… apoi, au tot fost urși. Asta în condițiile în care Transfăgărășanul este deschis doar până la Capra momentan. Nu e treaba mea să mă pronunț care ar fi soluția pentru a reduce numărul de urși de pe Transfăgărășan…există autorități, există oameni care chiar merg pe Transfăgărășan să vadă ursul în habitatul lui natural. Asta dacă poți numi urs în habitat natural un urs ce stă la cerșit pe marginea drumului. Ideea este că dacă într-o vreme te-ai fi pornit într-o drumeție pe acolo nu ți-ai fi făcut mari griji că dai nas în nas cu ursul. Acum, sincer, nu m-aș mai încumeta la drumeție pe acolo. De pus cortul nici atât Și l-am tot pus într-o vreme. Ce să zic… acum ceva ani, ursul se ascundea când auzea glas de om, puteai intra liniștit să faci Valea lui Stan. Acum ai acolo panou de avertizare cum că e și ursul pe traseu…asta dacă nu stă chiar lângă panou și-ți răspunde la claxon cu o fluturare de labă și o amușinare din nas, că poate ai adus ceva delicios pentru ursărime.

N-o mai lungesc, vă las poze cu niște urși de pe Transfăgărășan. Nu-i mai hrăniți… că o să ajungem să nu mai coborâm din mașini nici să ne pi$$ăm românește pe marginea drumului de teamă că are poftă ursul de crenvuști. Deci, toate pozele astea cu urși sunt făcute pe Transfăgărășan sâmbătă, deci, calde.

 

 

 

Concluzia? Cred că totuși, avem prea mulți urși în anumite zone. Nici nu mă interesează cum mai e cu vânătoarea la urs…dar în ritmul ăsta, s-ar putea să am probleme pe la țară în câțiva ani. Că ursul prosperă când e hrănit. Și ce, credeți voi că dacă apare o familie de urși prin pădurile alea de pe autostrada București-Pitești nu se vor opri diverși să-i hrănească?

Altfel ce să zic…chiar e frumos pe Transfăgărășan mai ales când nu e aglomerație.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.