Mă rog, mai degrabă la poalele Pietrei Craiului pentru mine dar câțiva s-au bucurat și de un traseu de câteva ore prin cel mai frumos munte din România. Cum ziceam, eu m-am limitat la o plimbărică ușoară prin pădure și mai apoi de o bere și m-am apucat de un grătărel mic la cabana Garofița Pietrei Craiului. Asta așa, pe motiv că a fost recent ziua mea și, conform tradiției, o grămadă de oameni găsesc asta ca un bun motiv de a da o tură la munte.
Anul ăsta am ales Garofița Pietrei Craiului în detrimentul cabanei Cuca, cabana mea de suflet că nu era liberă week-end-ul acesta și săptămâna trecută nu eram eu disponibil din ceva motive personale. Altfel, distracție, socializare, plimbare… Cum ar zice un prieten:
Genul ăsta de mesaje mă ung la suflet și cu toată modestia o zic, Doamne, iți mulțumesc că mi-ai dat așa oameni în jur :))
În altă ordine de idei, ăia de nu au făcut traseu s-au învârtit după ciuperci prin jurul cabanei, au mai povestit, au mai glumit și au făcut planuri.
Vremea în Piatra Crai a fost genială, am avut parte de un apus ca cel din poza de mai jos. Un alt lucru mișto la ieșirea asta a fost că s-au adunat nu mai puțin de 10 plozi care și-au făcut de lucru pe lângă cabană, s-au jucat, au făcut drumeție. Dar cum ziceam, apusurile de toamnă sunt cele mai frumoase…Țipau copiii pe acolo că uite, aurora boreală :))
Nu știu ce aș putea spune mai mult despre week-endul ăsta, a fost mișto atât prin motivul pentru care ne-am adunat acolo, a fost mișto pentru locație, a fost mișto pentru că vremea a ținut cu noi și am stat ca șopârlele la soare. Cei mai harnici, așa cum v-am zis și mai sus, s-au dus până mai sus pe munte. Dacă nu aș fi fost gazdă, aș fi fost cu ei..
Altfel, deși anul ăsta m-am mișcat puțin pe munte, pe viitor aș încerca s-o fac mai des, că am tras concluzia că mi-e dor de mers pe munte. Plus că Piatra Craiului a fost mereu muntele meu preferat și aș mai încerca o râpă, un nemarcat prin Piatra Craiului.
