Două întâmplări amuzante cu români din excursia la Bari

Din fericire nu sunt eu eroul principal în prima dintre aceste două întâmplări. Eu, doar spectator, că altfel nu știu pe unde scoteam cămașa. Rândurile acestea le scriu târziu în noapte, ar trebui să dorm dar m-am încăpățânat să bibilesc la blog(și tot nu sunt mulțumit) dar trebuie să mai postez câteva articole astfel încât să-mi pot face o idee de așezare a articolelor în pagină. Oricum, e în stadiu beta, nu citește nimeni, așa că…

Dar să revin la cele două întâmplări, că sunt calde și, cel puțin una dintre ele încă mă face să mustăcesc. Se făcea că în ziua în care am mers să vizităm Alberobello, la autobuz și-au făcut apariția și doi conaționali de-ai noști. Soț și soție, pe la 60 de ani așea. Cum la îmbarcarea e destul de mult haos fiind mai multe autocare, oamenii noștri ne-au auzit vorbind românește și au venit și au întrebat dacă acesta este autobuzul care merge la Alberobello. Amuzant în poveste este faptul că domnul nu a întrebat dacă este autobuzul de Alberobello și, Nu vă supărați, acesta este autobuzul de AlbertoRoberto? Și eu mai pocesc denumirile însă pe domnul în cauză l-am tot auzit cu AlbertoRoberto :))

În fine, nu asta este partea amuzantă, că na, vârsta. De apreciat în schimb faptul că omul a plecat să viziteze….că știe Marian și persoane care nu vor să treacă granița că e complicat să se înțeleagă cu străinii. Partea amuzantă a poveștii vine după câteva minute după ce autobuzul pornește în sfârșit spre Alberobello. Undeva în spate se aude hărmălaie, strigăte de stop, oprește, nevasta mea… Plecase autobuzul fără soția omului. Că doamna, după ce  s-au instalat, vorbind la telefon, a coborât din autobuz. Și domnul nostru a rămas în autobuz cu tot cu geanta doamnei. A fost atât de panicat omul nostru că nici nu cred că a mai înțeles când șoferul i-a spus că poate folosi biletele pentru următorul autobuz. Altfel, s-au întors tot joi…că i-am revăzut în Gara de Nord.

A doua chestie haioasă a avut loc în ultima zi petrecută în Bari. Deși sudul Italiei este considerat mai sărac, asta nu-i împiedică pe ai noștri să meargă la muncă în zonă. Era pe la ora 10 și mâncau fetele ultima înghețată la Bari. Destul de devreme, că nici în România nu dă nimeni iama în înghețată așa devreme… Și cum ziceam, o româncă de-a noastră care se muncea cu un pahar de plastic în care avea vreo câteva monede, vine la noi:

Signore, perché gli dai il gelato stamattina? mi puoi dare una moneta?  Și-i răspund, că așa e frumos:

Las-o bre să mănâncă și gura ei ultima înghețată, că azi pleacă acasă… nu se știe când mai calcă pe aici…

Și începe femeia să râdă:

Haoleo mâncațaș socoteala ta, ești român d-al nostru!!! Și s-a dus…

Noi ne-am terminat înghețata și ne-am dus și noi, ca să venim acasă….