Teoretic, drumul ăsta nici măcar nu l-am planificat, a fost un drum de conjunctură dar, una peste alta, a fost un drum foarte frumos. Mi-a plăcut mult chiar dacă a presupus un ocol destul de mare. Ca să înțelegeți mai exact ce presupune acest drum ar trebui să deschideți un google maps și să treceți pe hartă punctele cheie ale traseului. O să pun mai jos și o rută, să vă puteți face o idee despre acest traseu.
Bun, pentru asta trebuie să vă prezint contextul în care am ajuns să parcurg cu mașina acest drum. De 1 iunie, de Ziua Copilului, ne-am adunat câțiva prieteni cu gândul de a merge la Camping Kapinovski, în Bulgaria. Din București până la Camping Kapinovski, în mod normal faci vreo 2 ore și jumătate și ai 213 kilometri. După cum se știe, timpul e relativ așa că poate fi lungit cu ce mai stai prin vamă, mai oprești la un șușulică, poate vrei să faci o oprire prin Veliko Târnovo. Oricum, drumul este frumos și așa chiar dacă e destul de aglomerat că mergi la grămadă cu toți cei care merg spre Veliko Târnovo, spre Sofia, spre Grecia sau spre Turcia. Dar să nu divagăm că presupun că toți ați făcut drumul ăsta spre Veliko măcar odată în viață.
Dar să revin la momentul 1 iunie, week-end-ul ăla în care toate drumurile s-au aglomerat pe motiv de week-end prelungit și oameni cu chef de plimbare. Că doar nu era să fim doar noi cu gând de trecut granița la vecinii bulgari. Ei bine, la momentul în care am ajuns la Giurgiu…am găsit cea mai lungă coadă la vamă de când tot trec eu granița pe la Giurgiu-Ruse. Am prin coada nerăbdătorilor de a trece în Bulgaria…la Remus. Și am stat, am mai înaintat puțin, iar am stat, apoi am mai înaintat o jumătate de mașină și gata…n-am mai înaintat. Cam vreo 7 metri în 40 de minute. Așa că, am prins momentul și m-am întors spre București cu gândul să plec fie mai pe după amiază fie a doua zi dimineață mai cu noaptea în cap. Doar că am zis să mai bag o fisă, să-mi încerc norocul cu bacul la Călărași. Așa că, pentru prima oară în viața mea, m-am băgat pe drumul de la Daia spre Oltenița. Plăcut surprins de cât de mișto e pe acolo. Mă așteptam la ceva fad, o plictiseală de drum și la o sărăkie cam ca pe la Târgu Bujor. Ei bine, drumul ăsta mi-a plăcut, chiar recomand.
În concluzie, dacă drumul de la Giurgiu la Chiciu unde am trecut Dunărea cu bacul mi-a plăcut și m-a surprins, ce am mai avut de făcut din Silistra până la Kapinovski a fost genial. Un drum bun, fără trafic, niște peisaje foarte mișto peste dealurile Bulgariei. Treaba e simplă, odată ce ai trecut Dunărea cu bacul la Călărași, pui destinația Kapinovski și alegi varianta prin Razgrad. Că în nebunia lui, google maps oferă ca primă alternativă varianta cu întoarcere spre Ruse și mai apoi pe ruta clasică pe la Veliko Târnovo.
Știu, pare ușor aberant faptul că am dublat ca număr de kilometri distanța de la punctul A la punctul B dar, din punctul meu de vedere, drumul ăsta a făcut toți banii, a meritat din plin și chiar mă gândesc să repet traseul ăsta și mai în toamnă, când încep frunzele să-și schimbe culoarea. Altfel, pentru a nu amesteca lucrurile, zilele următoare o să scriu mai multe despre campingul Kapinovski, cel mai mare camping din Bulgaria.
În altă ordine de idei, cât m-am ocolit eu pentru a trece în Bulgaria cu bacul pe la Călărași, cât am ocolit prin Bulgaria pe frumusețea asta de drum cred că am fost mai câștigat mental și spiritual decât să fi așteptat în jur de 4 ore să trec granița pe la Ruse. Că așa au stat prietenii mei. E drept, am ajuns în urma lor la camping…dar nu m-am spumificat în vamă. Și bonus am avut parte de unul dintre cele mai mișto drumuri de anul ăsta. Dar na, am mai zis…anul ăsta nu prea mi-au ieșit vacanțele. Dar bine măcar că am ce povesti… chiar dacă drumul meu, cu tot cu așteptarea la bac, cu tot ocolul, cu oprit la înghețată și șușu s-a dus spre 9 ore. Aia e…#meritată.