Hristos a înviat! Azi am fost matinal. Nu ca în alte zile, m-am trezit pe la 9:15 minute, că deh, este Paștele și suntem în vacanță. Fetele dorm, le las să profite că s-au culcat târziu. Deci, revenind la subiectul vacanței de Paște, la mine nu se întâmplă. Fără a fi bisericos, cumva, ne-am obișnuit ca de Paște să rămînem acasă, să nu plecăm pe nicăieri. Mergem seara să luam lumină de la biserică, dormim cât poate fiecare a doua zi, umplem duminica în familie cu ce se poate prin și pe lângă casă. A doua zi de Paște, luni, mergem la țară. Apoi e gata, mergem la muncă…
Așa arată programul de Paște la noi. Înainte de școală aveam o ieșire tradițională cu gașca la mare de Florii. O plajă, mai o plimbare prin Munții Dobrogei, ceva cetăți vizitate. Uneori chiar treceam granița la bulgari.De vreo doi ani, de când a început Cezara școală suntem legați de vacanța școlară, că nu vreau să lipsească copilul de la ore. Și ne-am schimbat programul, plecăm în așa zisa vacanță de Paște imediat ce intră copilul în vacanță și, pe cât posibil încercăm să găsim o destinație din care să ne întoarcem cel mai tîrziu joi sau vineri înainte de Paște. Anul ăsta am fost în Cipru, ne-am întors acum câteva zile. Am adus ceva povești de pe acolo, m-am apucat deja să scriu un articol despre această experiență. Anul trecut, tot în vacanța de Paște am fost plecați la Bari și, cu ocazia asta, mi-am amintit că uite, a trecut un an de când există acest blog. Cred că e momentul ca zilele astea să vin cu câteva concluzii despre blogul de travel.
În altă ordine de idei, pe la voi cum este? Plecați pe undeva de Paște, luați lumină prin alte locuri sau, la fel ca mine, Paștele este despre acasă?